Obiective turistice Bistrița - Complexul de Case Sugălete

Ansamblul de case Sugălete

Pe latura nordică a vechiului centru al Bistriţei, între nr.13 şi 24, se întinde "Sugăletele" , monument – emblemă al Bistriţei, construit aproximativ între anii 1480–1550.

Realizat dintr–un şir de clădiri alăturate, cu parter şi etaj, complexul prezintă la stradă, o impresionantă galerie de arcade semicirculare, cu 20 de bolţi, majoritatea (de la nr. 13 – 21) în ogive, sprijinite de 21 stâlpi masivi de piatră. parterul acestor clădiri cuprinde o intrare carosabilă plasată lateral şi mai multe camere ce serveau ca ateliere, depozite şi prăvălii. Porticul unitar de la stradă asigură desfacerea mărfurilor şi circulaţia ferită de intemperii pe timp nefavorabil. Etajul clădirilor, inovaţie arhitectonică introdusă la Bistriţa în anul 1480, ca urmare a restrângerii spaţiilor construibile după înconjurarea oraşului cu ziduri, servea pentru locuinţe. Parterul era legat de etaj prin scări interioare largi, cu rampe cotite, comode, unele dintre ele chiar fastuoase (la nr.15).

Complexul, renovat în ultimii ani, cu faţada zugrăvită după un minuţios studiu de culoare şi cu spaţiile de la parter ocupate de prăvălii ce amintesc de vechile îndeletniciri ale bistriţenilor, prezintă şi alte elemente demne de a fi semnalate. În prima casă dinspre răsărit şi–a avut sediul prima farmacie din oraş, numită "La vulturul negru", atestată documentar în anul 1516. Astfel, la nr.13, reţine atenţia un impresionant portal din piatră în arc frânt. În partea superioară a ancadramentului, într–o nişă cu margini în relief, se află un însemn heraldic, ce face referire la destinaţia clădirii (Casă Parohială), o stea cu şase colţuri, semilună în forma unei măşti umane şi anul 1480, scris în grafia veche (gotică). La etaj, spre stradă, aceeaşi clădire are încastrată statuia Sf. Nicolae, la care se remarcă o minuţioasă şi reuşită redare a detaliilor.

La nr.15, bolta ogivală de la intrare are un frumos disc de încheiere lucrat în stil renascentist. Din intrarea carosabilă, pe o scară monumentală de piatră, se urcă la etajul locuinţei unuia dintre fruntaşii bisericii de la sfârşitul secolului al XV–lea, Petermann. Aici, între două camere, uşa despărţitoare are un excepţional ancadrament, cu baghete cu colţuri rotunjite, marcate de câte un herb. Anul 1480, anul executării lucrării, este sculptat cu litere gotice în partea de sus a ancadramentului. Câmpul scuturilor, care împodobeşte colţurile, înfăţişează în dreapta, stema oraşului, steaua cu şase colţuri, semiluna şi onomasticul Petermann scris cu litere gotice. Uşa de stejar, de mare frumuseţe şi rafinament, prin bogata ei decoraţie în stil gotic târziu, se păstrează la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa–Năsăud.