Obiective turistice Bistrița - Străzi Medievale

Centrul vechi (Strada Lemnelor – azi Strada Liviu Rebreanu)

Începuturile oraşului Bistriţa se plasează în actuala Piaţă Centrală, respectiv în spaţiul din jurul vechiului lăcaş de cult, ce datează, în forma actuală, de la mijlocul secolului al XVI–lea, dar care a fost precedat de altele mai vechi.

Cercetările arheologice făcute cu ocazia restaurării casei "Ion Zidarul" şi a casei de la nr. 22 din Complexul "Sugălete" au relevat existenţa certă a unui nivel de locuire de la sfârşitul secolului al XII–lea şi începutul celui următor. Construcţiile acestui nivel de locuire nu s–au păstrat, ele fiind înlocuite, îndeosebi spre sfârşitul secolului al XV–lea, cu cele de piatră, când se înregistrează un mare avânt constructiv şi o dublare a populaţiei.

Din registrele de dări care s–au păstrat, întocmite în anii 1461–1462, aflăm că oraşul era deja împărţit în patru cartiere, delimitate de cela patru străzi principale: a Spitalului (actualmente strada Gheorghe Şincai), a Lemnelor (strada Liviu Rebreanu), a Trăistarilor (strada Dornei) şi Ungurească (strada Nicolae Titulescu).

Locuinţele păturii conducătoare (patriciatul) erau situate în actuala Piaţă Centrală sau, în cel mai rău caz, pe una dintre cele patru străzi principale. Totodată, aceste case ocupau o parte mai mare din fondul străzii (10–15 m), în timp ce pentru cei mai puţin înstăriţi se rezervau maximum 7 m. Crearea incintei fortificate a impus, pe lângă limitarea drastică a spaţiului construibil, şi ocuparea spaţiilor relativ mari, rămase libere, ca, de pildă, cele dintre străzile Dornei şi Liviu Rebreanu. Tot din această cauză va fi impulsionată şi ridicarea de construcţii cu etaj.

Cu toate că multe case au suferit transformări, îndeosebi la etaj şi faţade, centrul vechi păstrează încă destule construcţii sau elemente arhitecturale, care, conservate şi restaurate cu grijă, pot asigura în continuare Bistriţei aspectul inconfundabil de urbe medievală, ca obiectiv turistic de prim rang. În afara monumentelor principale prezentate anterior, pe cele patru străzi se găsesc şi alte obiective de real interes.

Astfel, pe latura din dreapta a străzii Liviu Rebreanu, la nr.2–4 se păstrează casa lui Th. Werner, adversarul şi vecinul lui Andreas Beuchel. Ridicată la sfârşitul secolului al XV–lea cu gang carosabil şi etaj, casa a fost modificată, în special etajul, în secolul al XVIII–lea. La nr.8, pe aceeaşi parte a străzii, se află un portal cu ancadrament de piatră, datat 1614, şi cu o intrare carosabilă boltită cilindric.

Pe latura stângă a străzii Liviu Rebreanu, lângă clădirea fostului Tribunal Judeţean ce a fost ridicată pe la 1850, la nr.1, într–un gang boltit semicilindric se păstrează un frumos ancadrament datat 1650; la nr.5–7 este un vechi pasaj ce lega străzile Lemnelor cu cea a Pungarilor; la nr.7 şi 11 se pot vedea parterele unor clădiri din secolele XV–XVI; la nr.45, un imobil al cărui parter păstreză trăsăturile şi elementele construcţiilor din secolul al XV–lea.

Strada Spitalului ( azi Strada Gheorghe Şincai)

A fost principala arteră de intrare în oraş. Din această cauză strada a cunoscut cele mai profunde modificări în epoca modernă. Pot fi văzute, totuşi, şi aici, în afara clădirilor semnalate anterior, câteva faţade în stil baroc şi neoclasic, precum şi actuala clădire a Consiliului Municipal Bistriţa, ridicată la sfârşitul secolului al XIX–lea.

Strada Trăistarilor (azi Strada Dornei)

Pornea de la "Sugălete" şi mergea până la zidul de incintă, adică până la Hotelul "Coroana de Aur" de astăzi. Strada a avut pe ambele laturi, numeroase construcţii din secolele XV–XVI, dintre care cea mai valoroasă rămâne "Casa Argintarului". Din aceeaşi perioadă, dar mult transformată, datează clădirea de la nr.1, fosta Şcoală de Cooperaţie, clădirea de la nr.3, care păstrează, la intrare, în zidul din stânga, un frums ancadrament de uşă, identic cu cele de la "Casa Argintarului"; alte imobile din secolele XV–XVII pot fi văzute încă, pe aceeaşi stradă, la nr.15, 17, 19, 21, 23, 29, 35 şi 51.

Strada Ungurească ( azi Strada Nicolae Titulescu)

Porneşte din colţul sud–vestic al Pieţei Centrale şi are pe ambele laturi, numeroase monumente. Astfel, pe latura din stânga, la nr. 1 şi 3, se află clădiri cu intrări carosabile boltite, în stilul secolelor XV–XVI; la nr.9–11, o frumoasă casă din secolul al XV–lea, păstrată în bună parte, cu o scară ce porneşte spre etaj din intrarea carosabilă boltită semicilindric. Etajul, cu frumoase bolţi ogivale de cărămidă, mai păstrează un splendid ancadrament de uşă, în stil gotic târziu şi cu însemnul breslei fierarilor; alături, la nr.13, o altă casă ce datează tot din secolele XV–XVI.

Pe latura dreaptă a străzii semnalăm existenţa, la nr.6, a unui ancadrament de portal realizat într–o manieră ce imită torsionarea şi a unei intrări carosabile cu boltă caracteristică secolului XV–XVI. Pe faţada clădirii de la nr.8 putem vedea o stemă a măcelarilor, iar la nr.18 un ancadrament de piatră cu profilatură şi un parter din secolele XV–XVI. Faţada imobilului de la nr. 18 este construită în stil baroc. La nr.20–22, 24, 36, 40, 42, 46 se află pasaje sau carosabile cu bolţi din secolele XV–XVI; la nr.50 este o casă ce are în curtea interioară, la etaj, un coridor exterior sprijinit pe console de piatră similare celor folosite la zidul cetăţii.

În sfârşit, spre capătul străzii, nu departe de zidul cetăţii de pe strada Dogarilor, la nr.23, se află clădirea vechiului claustru dominican, azi căminul de bătrâni, care prezintă la intrare un frumos ancadrament de uşă luctrat în stil gotic târziu.