Obiective turistice Bistrița - Statui, Bisturi, Monumente
Statuia lui Andrei Mureşanu
Andrei Mureşanu (18161863), poet, prozator, pedagog, om politic şi publicist, a intrat definitiv în conştiinţa neamului prin învăţătorul îndemn Deşteaptăte, române, adresat naţiunii române în tumultoasele zile ale Revoluţiei de la 1848.
Personalitatea poetului bistriţean la fascinat pe Mihai Eminescu, de la care neau rămas mai multe încercări dramatice în care personajul este Andrei Mureşanu. De asemenea, genialul poet ia ridicat, în Epigonii, cea mai durabilă statuie prin cuvintele:
"Mureşan scutură lanţul cua lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune
Şi bogat în sărăciai ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet".
Românii de pretutindeni, dar mai ales cei din Transilvania, au făcut din amintirea poetului bistriţean şi a gloriosului său imn un stindard al luptei pentru libertatea naţională. Dorinţa vie, constant exprimată, a bistriţenilor de a ridica o statuie, în oraşul natal, poetului Andrei Mureşanu na putut fi îndeplinită decât numai după Marea Unire.
La 29 noiembrie 1938, în Piaţa Unirii, pe locul unde în urmă cu 20 de ani (1 decembrie 1918) plecase spre Alba Iulia delegaţia bistriţenilor pentru a vota Unirea cu Ţara, a fost dezvelită statuia de bronz a poetului (300x100x90 cm). Erau prezenţi peste 80.000 de bistriţeni, adunaţi pentru a cinsti marele eveniment, personalităţi ale culturii şi artei, urmaşi în linie directă ai poetului.
Andrei Mureşanu, omul şi luptătorul, admirabil redat artistic de sculptorul Corneliu Medrea, scrutează vizionar viitorul naţiunii sale în care crede. Mâna dreaptă ridicată energic inspiră privitorului ideea de forţă călăuzitoare, atât de necesară maselor în revoluţie. În timp ce mâna stângă, întrun gest de reţinere abia stăpânită, strânge filele unei cărţi ce poartă deviza dragă paşoptiştilor "Dreptate, Frăţie".
Pe soclu, o plăcuţă are următoarea inscripţie: "Andrei Mureşanu (18161863), poet al revoluţiei de la 1848".
Dedesubt, un basorelief schiţează o scenă de masă, inspirată din evenimentele din timpul Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania.
Prin dezvelirea statuii se realizase o veche dorinţă a bistriţenilor, şi nu numai a lor. Dar vremurile erau tulburi şi, din păcate, după numai doi ani, în urma dictatului fascist de la Viena, statuia a trebuit să fie mutată la Sibiu, de unde va reveni în anul 1945, fiind aşezată de această dată pe locul unde şi astăzi localnicii, dar şi oaspeţii oraşului, o pot admira.
Statuia lui George Coşbuc
George Coşbuc (18661918), cântăreţul "zărilor de farmec pline", al vitejiei ostaşilor români în Războiul de Independenţă, traducător al capodoperei lui Dante, Divina Comedia, rămâne o aleasă conştiinţă a liricii noastre de la sfârşitul veacului trecut şi din primele decenii ale secolului al XXlea.
Statuia, lucrată în bronz (300x100x80 cm) şi ridicată pe un soclu de marmură în parcul municipal, este opera sculptorului Gavril Covalschi şi a fost dezvelită la 7 mai 1978. Erau de faţă sculptorul, personalităţi ale artei şi culturii şi o impresionantă mulţime de oameni. Statuia reânvie întregul univers poetic şi uman al celui ce sa dorit întotdeauna "suflet în sufletul neamului" său, urmânduşi neabătut crezul poetic.
Bustul lui Liviu Rebreanu
Supranumit ctitorul romanului românesc modern, Liviu Rebreanu (18851944) a lăsat posterităţii o operă vastă, consituită din nuvele, piese de treatru, publicistică şi romane sociale (Ion, Crăişorul, Răscoala) sau psihologice (Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Ciuleandra).
Bustul scriitorului, turnat în bronz (170x110x90 cm), este ridicat pe un soclu de beton, placat cu marmură albă. Operă a sculptorului Romulus Ladea, bustul a fost dezvelit la 1 noiembrie 1970.
Bustul lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, figură emblematică, întemeietorul Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 24 ianuarie 1859, a fost un mare reformator. Prin celebritatea sa, a reuşit să făurească statul naţional modern după modelul statelor europene occidentale. În semn de omagiu şi preţuire, Inspectoratul Judeţean de Poliţie a ridicat şi donat acest bust bistriţenilor, dezvelit la data de 9 mai 2004.
Bustul domnitorului, este turnat din bronz (150x70 cm), situat pe un soclu de granit negru (150x70 cm) cu înălţimea de trei metri. Pe faţa soclului, întrun chenar, se află inscripţia : "Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Principatelor Române (18591866)".
Opera aparţine sculptorului Mircea Mocanu, executată la turnătoria "Metalul" din ClujNapoca.
Privind bustul domnitorului, acesta ni se înfăţişează ca ţinând un discurs înflăcărat poporului, îndemnândul parcă la luptă pentru unirea tuturor românilor întrun stat naţional independent.
Bustul lui Avram Iancu
Crăişorul moţilor, Avram Iancu, militant dârz şi activ al Revoluţiei de la 1848 împotriva absolutismului habsburgic, împreună cu fruntaşii revoluţiei române (N. Bălcescu, S. Bărnuţiu, C. Boliac, A. Pumnul etc.), a depus eforturi susţinute pentru unirea forţelor revoluţionare române şi ungare întrun front comun împotriva Imperiului Habsburgic. Cu acest prilej, Avram Iancu li se adresa revoluţionarilor unguri întrun spirit democratic: "Între noi şi voi armele niciodată nu pot decide că nu prin sabie, ci prin legile minţii sănătoaase putem convieţui".
Pentru faptele de vitejie şi jertfa depuse de "Craiul munţilor", Societatea "Avram Iancu", filiala Bistriţa, în semn de dragoste, stimă şi recunoştinţă, ia ridicat un bust dezvelit în anul 1995.
Bustul lui Avram Iancu a fost proiectat şi turnat în bronz de către sculptorul Mircea Mocanu, ridicat pe un soclu (225 cm) cioplit în piatră de Viştea. Din soclu se desprinde pe partea stângă o draperie de tulnice. Pe faţada soclului se găseşte inscripţia: "Avram Iancu (18241872)" urmată de cuvintele sale: "Unicul dor al vieţii mele este să îmi văd naţiunea fericită".
Înfăţişarea bustului reprezintă imaginea lui Avram Iancu pictată de contemporanul său Barbu Iscovescu.
Bustul lui Ioan Alexandru
În faţa Bibliotecii Judeţene se află bustul poetului Ioan Alexandru (19412000), colaborator la majoritatea publicaţiilor literare cu poeme, note, comentarii, confesiuni. Poetul îşi face studiile la liceul "George Bariţiu" din Cluj, între anii 1958 şi 1962, iar cele universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, 1962, şi Bucureşti, 19641968.
A fost asistent la Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Unversităţii din Bucureşti, în anul 1968; bursier în Germania (19681972), unde îl studiază pe Heidegger. În anul 1973 îşi ia doctoratul în litere cu teza: Patria lui Pindar şi Eminescu. Debutul în Tribuna (1960). Editorial, debutează cu volumul Cum să vă spun (1964). Prin volumele Viaţa deocamdată (1965), Infernul discutabil (1967), Vămile pustiei (1969), până la seria Imnelor se înscrie în seria poeţilor de frunte din generaţia sa. În afară de cărţile menţionate, realizează numeroase traduceri din limba ebraică, inclusiv Cântarea Cântărilor. În anul 1965 a fost premiat de Uniunea Scriitorilor şi în anul 1981 de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. A fost un prieten al bistriţenilor.
Bustul scriitorului, turnat în bronz, ridicat pe un soclu de andezit, este opera sculptorului Vasile Gorduz. A fost donat de Vasile Vasinca şi Radu Feldiorian, dezvelirea având loc la data de 14 septembrie 2002.
Monumentul ridicat în amintirea evreilor bistriţeni deportaţi de hortişti
Monumentul a fost realizat în anul 1946, după proiectele lui I. Flontaş. Construit din marmură neagră, de formă prismatică, este fixat pe soclu de beton mozaicat, acesta la rândul lui fiind înconjurat de o stea de beton cu 6 colţuri. Înălţimea totală a monumentului este de 4 metri.
Pe faţa principală a monumentului se află următorul text: "În amintirea celor 7.000 copii, femei, bărbaţi deportaţi din judeţul BistriţaNăsăud, schingiuiţi şi ucişi în crematoriile din BirkenauAuschwitz sau în lagăre similare; precum şi în amintirea miilor de români duşi în acelaşi fel în sclavie şi la moarte de către fascişti şi hitlerişti".
Deasupra acestei inscripţii, pe o placă de marmură albă, este înfăţişată o scenă din timpul deportării: bărbaţi, femei, bătrâni şi copii sunt mânaţi de soldaţii hortişti şi hitlerişti spre vagonul unui tren pregătit de plecare spre lagărele morţii. Pe faţa a doua a monumentului se află scris următorul text:
"Data internării evreilor din Bistriţa: Mai 1944.
Data deportării şi exterminării în masă: iunie 1944.
Data deportării românilor în masă: iunie 1944.
Data exterminării românilor la muncă de robie: 1944/45."
Textele de pe monumentul memorial sunt traduse şi în limba ebraică.
Monumentul "Eroii Neamului"
„O lumânare aprinsă răspândeşte lumină şi căldură în jur şi nu arde pentru sine, ci întotdeauna, pentru ceilalţi".
Sub acest crez, artistul plastic Mircea Spataru, membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, şi-a început lucrarea pe care a predat-o comunităţii bistriţene în data de 24 octombrie 2009, cu o zi înaintea serbării Zilei Armatei. Monumentul "Eroii Neamului" este situat în Parcul Eroilor (fosta Piaţa Petru Rareş).
Zamfira, Sergiu, Constantin, Alexandru, Viorel, Gabriela, Sever, sunt câteva dintre numele înscripţionate pe toată suprafaţa Monumentului Eroilor, care măsoară 14 metri. Sunt oameni care au însemnat ceva pentru Bistriţa şi pentru ţară, dar care nu au mai încăput în filele manualelor de istorie, explică sculptorul Mircea Spătaru. În opinia istoricului de artă Vasile Duda, cea mai mare provocare în realizarea acestui monument a fost găsirea acelui simbol care să lege trecutul şi prezentul unei comunităţi bistriţene definite, înainte de toate, ca un amalgam de naţionalităţi: români, maghiari, evrei, saşi, romi. „Aşadar care este filonul identitar care să unească trecutul cu prezentul acestei comunităţi? Un monument care să promoveze trecutul german nu ar avea ecou în prezentul românesc, iar un monument exclusiv românesc nu ar avea contact cu trecutul oraşului. Iată de ce, ca istoric de artă, consider că realizarea unui monument al eroilor care să cuprindă trecutul şi prezentul peste segregările etnice este util într-un oraş în care toleranţa şi înţelegerea a asigurat dezvoltarea tuturor etniilor“, a precizat Vasile Duda. Alegerea unei lumânări aprinse pentru forma monumentului o justifică însuşi artistul. "Lumânarea simbolizează jertfa de sine, transfigurarea, arderea de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii şi desăvârşirii de sine. Este un mijloc de legătură şi un punct în care se face unirea între cele două lumi: divină şi umană. Lumina de la lumânare este expresia credinţei în viaţa viitoare şi a legăturii cu cei morţi", a explicat Mircea Spătaru.
În semn de omagiu, Primăria municipiului Bistriţa transpune în bronz bustul domnitorului, în anul 2002, opera sculptorului clujean Mihai Barbu, realizată în anul 1972.
Pe faţa soclului placat cu marmură neagră se află inscipţia: "Petru Rareş (15271538; 15411546)".