Obiective turistice Bistrița - Mănăstirea Minoriților

Mănăstirea Minoriţilor

În partea de est a oraşului vechi, în imediata apropiere a zidului de incintă, se păstrează unul dintre cele mai vechi monumente arhitectonice a le Bistriţei.

Edificat în jurul anilor 1270–1280, în stil gotic timpuriu, monumentul a cunoscut în decursul timpului mai multe lucrări de reparaţii şi transformări, prima dintre acestea fiind consemnată la 1494. Între anii 1518–1520, sub conducerea maistrului Sigismund, monumentul a fost puternic modificat în stil gotic târziu. Ferestrele rotunjite de tip romanic au fost înlocuite cu cele de tip gotic, s–au făcut modificări la acoperiş etc.

După 1541, când minoriţii, ctitorii monumentului, au părăsit oraşul, clădirea a servit o vreme ca ... hambar şi pivniţă de vinuri. În secolul al XVIII–lea, interiorul monumentului a fost adaptat stilului gotic, apoi, după anul 1895, când a fost cumpărat de români – care nu aveau voie să–şi construiască biserică proprie în oraş –, a fost treptat adaptat pentru nevoile cultului ortodox. Această operaţiune a fost finalizată în 1988, prin acoperirea pereţilor cu o reuşită pictură murală (frescă) în stil neobizantin.

Din vechiul monument din secolul al XIII–lea se mai păstrează doar corul iniţial, amplu, compus din două travee dreptunghiulare şi una pentagonală, proptite în exterior prin contraforturi relativ joase, prevăzute cu o treaptă, cu frumoase bolţi sprijinite pe ogive, ale căror nervuri se înmănunchează în discuri decorate cu rozete. Suporturile arhivoltelor şi ale ogivelor se compun din colonete angajate, zvelte, prevăzute cu capiteluri gotice timpurii, cu croşete sau frunze de palmier. Ferestrele corului, strâmte şi înalte, sunt terminate la partea superioară cu arhivoltă semicirculară sau în arc frânt.