Obiective turistice Bistrița - Casa Ion Zidaru
Casa Ion Zidarul ( Andrei Beuchel )
Imobilul situat în colţul sud–estic al Pieţei Centrale, cunoscut astăzi sub numele de "Casa Ion Zidarul", este una dintre cele mai vechi monumente de arhitectură civilă gotică din bistriţa. Valoarea sa arhitectonică este dublată şi de o certă valoare documentar–istorică, asigurată de lumina pe care o aruncă asupra relaţiilor strânse dintre Bistriţa şi Moldova.
Clădirea a fost ridicată pe la 1500, de către Andreas Beuchel, reprezentant al uneia dintre cele mai vechi şi bogate familii de patricieni, fost primar al oraşului.
Lupta pentru puterea economică şi politică, pentru îndepărtarea rivalilor în acapararea minelor de aur şi de argint de la Rodna, declanşată cu o deosebită violenţă la începutul secolului al XVI–lea, va aduce în prim plan două figuri redutabile: Andreas Beuchel şi Thomas Werner, viitor primar al Bistriţei, duşmanul neâmpăcat al lui Beuchel şi al lui Petru Rareş. Ajuns în decembrie 1529 primar, Th. Werner a găsit prilejul de a scăpa de adversarul său acuzându–l de ... pactizare cu duşmanul şi de "înaltă trădare", obţinând apoi, în anul 1532, condamnarea şi decapitarea lui. Ca urmare, casa "trădătorului" a fost confiscată şi vândută la licitaţie, contra sumei de 500 de florini, notarului Cristian Pomarius (personaj de numele căruia se leagă o primă ordonare a arhivei oraşului şi realizarea primei hărţi a districtului Bistriţei). În anul 1538, după mai multe procese şi contestaţii ale urmaşilor lui Beuchel, casa a fost revândută unui anume Ioan Zidarul (Murator sau Lapicida, după cum apare în documente) cu 314 florini. Acest meşter zidar lucrase în Moldova, unde Petru Rareş îi încredinţase o mare sumă de bani pentru ridicarea unei biserici la Roman.
Profitând de îndepărtarea de la domnie a lui Petru Rareş, în anul 1538, Ion Zidarul a plecat pe ascuns la Bistriţa, unde spera să îşi poată practica meseria în linişte, şi pentru că avea bani, a cumpărat casa fostului susţinător a lui Petru Rareş. După cum se ştie însă, Petru Rareş şi–a redobândit tronul, a revenit la Suceava şi l–a chemat, conform înţelegerii, pe meşterul Ioan să continue lucrarea începută. Acesta, pretextând că ar fi bolnav, a refuzat să meargă în Moldova. Dar, pentru că patriciatul bistriţean avea mari interese economice şi politice în Moldova, şi nu vroia să protejeze un om ce–şi pătase onoarea şi cuvântul, Ioan Zidarul a fost nevoit să se refugieze la Sibiu. Casa i–a fost confiscată şi, după un nou şir de proteste şi contestaţii, urmaşul lui Rareş, Iliaş Vodă, o vinde cu 260 de florini unui chirurg bistriţean.
Au trecut de atunci aproape 500 de ani, timp în care casa a avut mai mulţi proprietari, şi a cunoscut mai multe transformări, toate ducând la o accentuată degradare. Abia în anii 1974–1977 vor fi întreprinse aici ample lucrări de restaurare, proiectate de arhitecta Ana–Maria Orăşanu şi executate impecabil de maistrul–restaurator Radu Simina.
Cercetările întreprinse cu ocazia restaurării au arătat că imobilul construit de Andreas Beuchel era prima clădire zidită de pe acel loc. Construcţia este ridicată exclusiv din piatră şi lemn, cu ziduri masive şi cu o fundaţie de piatră şi lemn ce coboară 2,5 m până la solul ferm.
Având parter cu gang carosabil, bolit semicircular, mezanin şi etaj, deservite de o scară interioară, casa prezintă un interior sobru, masiv, fără multe elemente decorative. Faţadei i s–a acordat însă o atenţie deosebită atât prin portalul masiv, cât, mai ales, prin ferestrele ornate cu frumoase ancadramente şi, mai ales, prin uşa cu balconul de la etaj, de o mare originalitate şi frumuseţe.
La parter, imediat în stânga, se află o sală cu o boltă de nervuri de cărămidă, sprijinite pe console de piatră sculptată, încastrate în zidărie. Şi la această clădire se remarcă existenţa unor elemente proprii Renaşterii transilvănene, ale căror începuturi pot fi stabilite la Bistriţa de pe la mijlocul secolului al XVI–lea.