Obiective turistice Bistrița - Biserica Evanghelică

Biserica Evanghelică

Prin dimensiuni şi monumentalitate, Biserica Evanghelică din Piaţa Centrală este cel mai important edificiu din oraş. Lăcaşul propriu–zis şi turnul lui înalt de 75 m se prezintă astăzi ca un tot unitar, deşi cele două componente provin din perioade diferite, combinând mai multe stiluri.

În forma actuală, monumentul este rezultatul unei transformări aproape integrale, de la mijlocul secolului al XVI–lea, a unui edificiu mai vechi, o bazilică romanică, din care s–au mai păstrat doar pereţii din colţul sud–vestic, decorată cu o friză de arcuri trilobate. Bazilica romanică, ridicată probabil după anul 1241, a avut două turnuri pe frontalul său vestic, din care unul a fost adaptat la noua construcţie.

În anul 1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s–a început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn, care era, iniţial, plasat în afara zidurilor bisericii şi de care a fost legat, prin lucrări de zidărie şi tâmplărie, abia în anul 1487. De la început, turnul a aparţinut oraşului, rolul lui preponderent fiind acela de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul a fost construit în mai multe etape: în anul 1487 s–a ajuns până la mijlocul etajului II, săpată pe peretele exterior nordic; anul 1509 este săpat apoi la marginea superioară a peretelui de nord, la etajul III, la nivelul IV este înscris anul 1513, iar la ultimul etaj, al V–lea, este menţionat anul 1519, deşi lucrările au fost finalizate, aşa cum reiese din registrul de socoteli al Primăriei, abia în anul 1544. Concomitent, s–a montat în turn un ceas, care la 1521 era în reparaţie şi căruia, la 1570, i se vopsea cadranul şi i se aureau limbile pentru o mai bună vizibilitate. În timpul marelui incendiu din 1857, turnul a ars, fiind apoi refăcut la partea superioară. Cu acest prilej, în anul 1861, a fost montat şi ceasul în uz astăzi.

Accesul în turn se poate face pe o scară îngustă, cu 191 trepte de piatră. De la frumoasa galerie de piatră a turnului, situată la 39 de m înălţime, se deschide o largă perspectivă, ochii privitorului cuprinzând atât oraşul vechi, cu nota sa de inconfundabilă personalitate, dar şi noile cartiere şi construcţii ce au schimbat faţa oraşului în ultimele decenii.

Dată fiind starea avansată de degradare a vechii biserici, bistriţenii au trecut, în 1599, la reclădirea unui nou lăcaş de cult. În acest scop, la 17 ianuarie 1560, primăria a încheiat un contract cu maistrul constructor Petrus Italus din Lugano. În contract s–a specificat că maistrul Petrus Italus – care lucrase în Polonia şi venea la Bistriţa, se pare, la recomandarea domnului moldovean Alexandru Lăpuşneanu — a convins patriciatul oraşului să purceadă la construirea edificiului dărăpănat din centrul cetăţii.

Inscripţia de pe ancadramentul portalului de pe faţada vestică a clădirii arată că lucrările au început în mai 1560 şi au fost finalizate în anul 1563. Analiza stilistică şi a construcţiei zidurilor arată însă că în trei ani nu s–a realizat reconstruirea integrală a monumentului – operaţiunea începuse mai demult – ci, doar consolidarea pereţilor, ridicarea acoperişului, portalul principal realizat în stilul renascentist şi, în faşada vestică, cele două portaluri laterale, galeria turnului, precum şi galeria balconului cu baluştri din interior.

Interiorul monumentului prezintă un plan neregulat, cu şapte travee de lungimi diferite. Navele sunt despărţite prin stâlpi masivi, octogonali, ce sprijină o boltă ogivală de mare frumuseţe. În afara scării monumentale şi a balconului, executate de echipa de pietrari a lui Petrus Italus, demne de admirat sunt stranele de lemn executate în stilul renascentist, la 1508 (de către meşterul Antonius), la 1516 şi la 1565, ultima fiind o comandă specială pentru acest aşezământ, celelalte fiind aduse de la un alt aşezământ de cult, dominican, dezafectat după Reformă. Băncile de lemn poartă numeroase însemne de breaslă datând din secolele XVII–XVIII, iar pe stâlpi, se află fixate drapelele breslelor bistriţene confecţionate după modele mai vechi la 1852. Orga actuală cu 28 de registre a fost construită în stil rococo, la 1795, de braşoveanul Johann Prause. Această orgă o înlocuia pe cea adusă, în anul 1569, de la Lvov, care, la rândul ei, o înlocuia pe alta mai veche. În încăperea de la parterul turnului este amenajat un mic muzeu, unde, printre alte obiecte de valoare, se remarcă, pentru măiestria execuţiei şi informaţia preţioasă privind vestimentaţia epocii, piatra funerară a senatorului Thomas Kretschmer (1585) şi cea a senatorului Andreas Umend cu soţia (1624).

Ultima mare renovare a monumentului s–a realizat în anul 1926, după planurile arhitectului Hermann Phleps din Danyig. Atunci a fost zugrăvit în culoarea actuală interiorul şi a fost introdusă lumina electrică. În anul 2005 s–a reuşit renovarea faţadei de sud–est.